fbpx

De multe ori, am sărit ca ars, am pierdut energie, timp și resurse pentru comentariile dure, injurioase de pe Facebook sau de la articolele de pe blog. Le-am luat în serios, m-am frământat, mi-am făcut probleme. Am ajuns chiar să blochez comentariile la unele postări sau articole. O dată, cineva m-a amenințat cu moartea și a postat un clip cu o decapitare umană*, spunând că eu urmez. M-am speriat, am reclamat la Poliție.

La un moment dat, mi-am spus că nu se mai poate. Nu pot sări în sus de fiecare dată cînd cineva, de altă părere decât mine, folosește un limbaj abuziv. Și am început să experimentez: ce se întâmplă dacă nu reacționez?

Și am observat că, în proporție covârșitoare, nu se întâmplă nimic diferit de atunci când nu dormeam nopțile gândindu-mă ce și cum să fac, ce și cum am făcut de merit un astfel de tratament. Pentru că, așa cum scrie Tolo astăzi, cei cu discurs abuziv sunt doar 1/3.000 din totalul vizitatorilor.

Chiar dacă ni se pare că sunt mulți, nu sunt. Sunt doar vocali, gălăgioși. Și, inițial, ne temem de ei, dar nu trebuie. Nu e cazul să le blocăm comentariile, ci doar să le moderăm. Și să ne amintim tot timpul că minoritatea – chiar dacă e vocală – e opoziția necesară schimbării, în timp ce majoritatea este un factor necesar al stabilității (teoria spiralei tăcerii).

* – pe youtube se găsesc decapitări umane, dar nu se găsește nuditate. Dar asta e o altă discuție.

Să nu ne temem de hate speech

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.